FERICIREA

Ce este fericirea?



Am ales o definitie extrem de interesanta ,o prezentam mai jos.


"FERICIRE


Fericirea este o aspiratie comuna tuturor oamenilor.Acestea spuse,de indata ce incercam sa o definim,fericirea apare ca o notiune complexa,ale carui elemente pot parea chiar contradictorii.Mai intai daca suntem atenti la etimologia cuvantului ne dam seama ca fericirea este legata de hazard,de sansa."


Suntem foarte atenti.Din pacate ,in dex online.ro, nu pomeneste nimic ,da` chiar, absolut nimic ,despre etimologia cuvantului fericire,si pentru mine devine enervant,am pierdut un an , explicand niste termeni banali,pentru ca acesti "facatori "de dictionare isi fac treaba de mantuiala-nota mea Guru)


"Fericire,derivat din lat.augurium,care inseamna "augur","sansa".
Astfel ,fericirea  ca si nefericirea este ceva care se produce,ce se intampla fara sa ne asteptam.


Dar fericirea este, in acelasi timp,precara si scapa oricarei incercari de a pune stapanire pe ea.


Or fericirea este adesea definita in opozitie cu placerea sau bucuria,ca o stare durabila de satisfactie."


Fericirea este un acord intre dorintele tale si actiunile,alegerile tale.Asa cum imi povestea un amic de ziua Sf.Pantelimon(27 iulie) m-a prins o furtuna si m-am adapostit sub strasina unei biserici.Eram imbracat de vara si mi se facuse frig.Langa mine s-a adapostit si o turista.Era intolita cu o rochie lunga, de gala ,probabil venea de la o petrecere.A incercat sa-si aprinda o tigara si din cauza vantului flacara de la bricheta se tot stingea.M-a privit cu niste ochi scanteitori si, fara sa-mi ceara, am ajutat-o sa o aprinda.Mi-am pus mainile caus in jurul mainilor ei care tineau bricheta si astfel, impreuna am reusit sa o aprindem.Avea mainile ude iar pielea ei mi se lipise de mainile mele si ni le--am deslipit cu greu,dureros chiar.A tras cateva fumuri din tigara ,aruncadu-mi fumul direct in obraz si rezemandu-se de corpul meu ca de o aparatoare ,privind in gol ,cu un glas sfasietor ,mi-a cerut o cana cu apa.Orice altceva mi-ar fi cerut as fi refuzat-o,poate, doar o cafea fierbinte ,nu o refuzam.Se simtea in glasul dorinta nuda si nu incerca sa o ascunda.I-am raspuns ca nu-i pot oferi apa decat,acasa,la mine.A aruncat tigara abia inceputa si mi-a raspuns ca o porunca :"Sa mergem atunci"
Mai tarziu mi-a spus ca avea doar de ales sa faca sex cu mine sau sa plece cu un taxi.Cum nici un taxi nu venea,ce mai ramasese?Pana acasa chiar ii trecuse cheful,dorinta,intrucat eram doi straini si vantul suiera prea tare ca sa vorbim,ar fi trebuit sa strigam unul la altul.Acasa i-am dat o cana cu apa si eram atat de stanjenit incat a avut o revelatie cum ca eu as fi sufletul ei pereche!"


Asta ,desigur ti se poate o data sau doar de cateva ori in viata, este un mare noroc sa traiesti asa ceva.Totusi trebuie sa crezi ca sa ti se intample.Totul pleaca din credintele tale.Alegerile pe care le faci ,atitudinea pe care o ai,pleaca din convingerile si credintele tale.Nu poti sa simti fericirea daca nu crezi in sansa de a fi fericit.Alegi sa fi fericit sau nu!Ei , atunci au ales .Au fost clipe fericite,chiar daca efemere.Sigur se poate comenta ca vezi Doamne,sa nu confundam fericirea cu placerea!Totusi ,tot noi putem face confuzia asta daca credem ca suntem fericiti si de fapt traim in placere,insa nu credem asta,ci noi credem ca ,de fapt, suntem fericiti si aproape suntem.
Este suficient ceea ce noi credem ,indiferent de ce spun altii ,prietenii,rudele sau oricine altcineva.Conteaza credinta noastra nu a celorlalti! Asa ca fericirea este un acord intre credintele si alegerile noastre si ale celorlalti!


"Exista deci o prima dificultate ;cum putem deveni stapani asupra fericirii,de vreme ce ea nu depinde de noi?


Pe de alta parte ,bon din cuvantul francez (fericire) sugereaza ideea de bine.Care este natura acestui bine?Este vorba de ceea ce este placut sau sau despre binele moral?


Fericirea este oare scopul cel mai inalt pe care omul si-l poate propune sau exista alte scopuri,precum dreptatea sau libertatea ,de exemplu,care o depasesc din punct de vedere al valorii si demnitatii?


Este oare fericirea binele suprem? "



"BINELE SUPREM









Fiind in acord asupra acestui punct cu experienta comuna ,filosofia antica considera fericirea Binele Suprem,adica scopul suprem careia ii sunt subordonate toate celelalte scopuri.Spunand aceasta ,ea afirma totodata ca fericirea nu este un ,ci ca ea poate fi produsa,ca sta intr-un anume fel in puterile noastre.



Filosofia antica si-a formulat deci o definitie a fericirii potrivit caruia aceasta poate fi controlata.De aceea spre deosebire de opinia comuna,ea disociaza placerea si fericirea.pe de alta parte ,placerea este in mod esential efemera,din aceasta cauza ea nu poate fi confundata cu fericirea"
Mda,din pacate sau din fericire(sic)nu este asa,toata lumea cand are in vedere fericirea se gandeste in primul rand la sex ori la placeri asociate cu sexul.Si ne convine sau nu ne convine ,sexul este pe primul loc in ceea ce priveste majoritatea oamenilor.Nu stiu daca este moral sau imoral ori un pacat, insa, nu trebuie sa ne ascundem dupa cires, aceasta este realitatea,chiar Freud a demonstrat...



"Pe de alta parte daca placerea consta in ceea ce este agreabil,in ceea ce este ,,ea nu are demnitatea binelui;cel mult o insoteste.



Pentru Aristotel ca si pentru Epicur sau pentru stoici,fericirea dezirabila nu poate fi separata de o viata virtuoasa,intemeiata pe ratiune."Sigur, des intalnim, pe toate drumurile,pe acesti virtuosi nefericiti (nota mea -Guru)



Căci raţiunea este proprie omului şi ea trebuie să-i ghideze alegerile.






O viaţă fericită ,adică o viaţă bună va fi în conformitate cu raţiunea. Pentru Epicur,se va pune problema reglării dorinţelor în funcţie de natură,pentru stoici aceea a acceptării ordinii lumii.



Avem de-a face aici cu o concepţie negativă ,atât a fericirii ca absenţă a tulburărilor ,cât şi asupra virtuţii-ca renunţare. "îndemnul la pasivitate ,atunci când ne referim la fericire , din experienţă



proprie ,ascunde aproape întotdeuna ceva murdar.Adică ăăă supunere faţă de nefericire. Ca si pasivitatea supunerea



în faţa naturii presupune o pasivitate mortala.Dacă omul ar fi fost supus nu mai inventa roata,ar fi bătut pasul pe loc,nu mai evolua.Noi ,dimpotriva ,spunem că omul este dator sa-si caute fericirea si sa o traiască.



El este obligat sa faca mereu acordul cu realitatea.Realitatea dorintelor sale, primează.



Pe drumul îndeplinirii dorintelor sale se va lovi de ale celorlalti şi de legile ,normele si regulile sociale din colectivitatea în care trăieşte.Unele dorinţe,legate de fericire, nu vor putea fi atinse decat dacă subiectul acceptă un acord cu altă colectivitate.
"Mult mai diferită este concepţia lui Aristotel,pentru care fericirea constă în activitate şi virtutea în aptitudinea propriei fiinţe.Dacă calului este de a alerga în curse,omului este de a gândi .






O viaţă fericită va fi o viaţă deplin umană ,o viaţă



eliberată de nevoie şi orientată către înţelegere."



Pentru Aristotel era simplu virtuţiile ca şi activităţile



erau puţine,diversificarea lor ne-a complicat existenţa.



Astfel avem activităţi periculoase ,precum ,salturile cu paraşuta,atunci când omul testează calităţile echipamentelor şi savurează plăcerea



saltului în gol.E o plăcere mortală ,uneori paraşuta nu se deschide şi omul "virtuos "moare la datorie.Moare totuşi, "fericit"!



Vedem că "fericirile" sunt de mai multe feluri,o primă distincţie ar fi că avem o fericire interioara proprie subiectului si una exterioară ,aceea prin care subiectul o induce asupra celorlaţi,oameni cu care el are contacte.Paraşutistul căzut la datorie "fericeşte" pe toţi ceilalţi potenţiali utilizatori.Vom relua tema ,atunci când vom clasifica fericirile ...



"UN IDEAL AL IMAGINATIEI ?






unei astfel de concepţii i se poate obiecta faptul că fericirea nu se poate controla prea uşor ,nici în mod raţional ,nici în mod empiric.



Căci este oare într-adevăr posibil ,pe de o parte să



o definim şi ,pe de altă parte ,să o atingem?"



Vedem aici o incercare de manipulare,dacă eşti fericit,nu ai dispoziţia sau capacitatea de a o defini cu obiectivitate. Prins in vâltoarea fericirii ,superioare probabil,subiectul ar fi chipurile, blocat pentru exterior(-ul definiţiilor) .
Se omite aici dimensiunea temporala a fericirii si schimbarilor ,experienţelor fericite sau mai puţin fericite trăite.Omul evolueaza ,se schimba ,isi rafineaza si educa spiritul chiar prin cultivarea fericirilor sale.Fericirea are o dezvoltare proprie ceea ce te-a făcut ieri fericit ,azi te lasă rece, iar mâine se poate întâmpla să îţi displacă.Fata iubită ieri ,astăzi este urâtă,etc. Un om fericit care nu poate da o definitie generala a fericirii nu o va putea oferi nici atunci când va fi, mai puţin, fericit.Nu sentimentele sunt piedica ci intelectul,inteligenţa,cultura sau lipsa acestora.



"Referitor la primul aspect,fericirea poate face cu greu obiectul unei definiţii universale,valabile pentru toate fiintele raţionale ,în măsura în care ea comportă elemente empirice legate de subiectivitatea şi de sensibilitatea fiecăruia.






In ceea ce priveşte al doilea aspect ,este evident că fericirea depinde de condiţii care scapă simplei voinţe.



De altfel Aristotel îşi exprimă asentimentul asupra acestui punct ,atunci când preciza că o viaţă fericită presupune o activitate care să nu fie împiedicată de obstacole exterioare."



Aristotel greşeşte, în făurirea fericirii vor exista mereu piedici şi obstacole exterioare.Chiar fericit fiind o sa ai parte de noi piedici ,obstacole sau evenimente care atentează la fericirea ta si dacă nu faci faţă acestor schimbări ,îţi poţi pierde fericirea(acordul cu realul)...



Autorii continuă :"In acest caz nu este oare,potrivit expresiei lui Kant ,,un ideal ,nu al raţiunii ci al imaginaţiei"(Fundamentele metafizicii moravurilor)



Si dacă este aşa ,ea nu ar putea fi propusă ca scop al acţiunilor morale. "Nici nu este scop moral,mai ales că nu ştim ce este aia fericire.
 Un ex.Un amic imi povestea"Ea mi-a zis-Vreau să te fac fericit.După ce s-a culcat cu mine ,câteva nopţi ,m-a întrebat dacă sunt fericit ,i-am răspuns ,minţind-o ,ca nu,pentru că o doream, iar .A plecat şi de atunci n-am mai vazut-o"
Amicul meu a regretat ca nu i-a spus adevarul.Iar ea plecat cu iluzia ei...






Continuăm citatul:"Fericirea si virtutea nu sunt de altfel legate.Putem fi fericiţi fără să o ştim ,fără să fim virtuoşi,fiind în acelaşi timp nefericiţi.



Acţiunea morală nu este cea care-l face pe om fericit ,ci doar cea care-l face demn de a fi fericit"



Intâlnim des acest cuvânt "virtute" ,el este în mod nefericit alaturat termenului fericire .El dezvaluie intenţiile umaniste ale dicţionarului,de filosofie,manipulând conceptul de fericire spre binele pe care omul ,trebuie sa-l facă în mod obligatoriu altor oameni.



Autorii uită că există şi oameni,nu neapărat egoişti, care nu au resurse sufleteşti de a oferi fericire şi altora!



FERICIREA DIVORTATILOR






Fericirea se obtine greu si se poate pierde usor,mai ales atunci cand ai copii pot aparea varianta pentru parintele singur da` cu plozi ,ori se "calugaresc "sau isi asuma responsabilitatea unor "certuri" cu ei.



Ce trebuie sa le spuna o mama divortata,atunci cand copii ii fac reprosuri pentru ca aduce un alt barbat in casa ,conform lui Francoise Dolto,varianta cea mai eficienta ar fi urmatoarea:



""Stiti e amuzant dar eu nu sunt fetita;la varsta mea o femeie are nevoie sa faca fericit un barbat;un barbat are nevoie de o femeie,o femeie are nevoie de un barbat.Daca nu va place asa o sa cautam o solutie ca sa va platim sa puteti sta la un internat bun "Si asta e tot""Adica ii sperie putin cu eventualitatea trimiterii lor "la internat"(nota mea-Guru)



"UTOPIA" sau ILUZIA FERICIRII






Cu certitudine daca nu crezi ca esti fericit nu ai cum sa fii,credinta joaca un rol esential,ca si satisfactiile care ti le produce,fericirea ta.Dolto povesteste un caz halucinant:



"Un medic pe care il cunosc chiar a vazut o femeie aflata la menopauza,vaduva de cativa ani si fara copii,care vorbea despre sotul ei cu dragoste si tandrete,dar care ,in momentul tuseului vaginal curent,s-a ingrijorat:nu stia ca "acolo" era un orificiu.



Si chestionata cu delicatete de medicul respectiv,ea i-a spus ca raporturile sexuale avusesera intotdeauna loc



prin penetratie anala.Vrand sa aiba copii,ea consultase mai multi medici,dar fusese insotita intotdeauna de sotul ei ,care il lua deoparte pe medic(el mereu asista la consultatii,nota mea Guru) incat nici unul nu indraznise sa-i faca un tuseu vaginal dupa dicutia cu sotul ei ,si se multumea sa-i spuna de fiecare data:"Doamna sunteti normala,mai asteptati s-ar putea sa ramaneti gravida intr-o buna zi"Dar ziua aceea nu a venit niciodata.Aceasta femeie,veti gandi poate ,era cu adevarat naiva si nu prea inzestrata in privinta dorintei sexuale"Astfel incheie Dolto prezentarea cazului,despre libido ,sau lipsa lui,vom insista cand vom prezenta definitia noastra ,acest concept ,la noi in tara se sbate intre incultura si cultura de plastic,de aceea il voi trata separat.



Naivitatea si incultura a jucat in acest un rol fundamental in fericirea acestei femei,ea a trait si a murit fericita .Este adevarat noi suntem "smecheri "vrem sa demonstram ca atat lipsa culturii cat si polimorfismul cultural sexual prin adoptarea tuturor modele culturale sexuale cunoscute (si "incercate"sau probate)duce la aceeasi fericire aparenta, la iluzia ei iar acest exemplu ,oferit de Dolto ,este potrivit scopurilor noastre.



Ced spune DICTIONARUL DE FILOZOFIE citat la inceput,despre Utopie,utopia sau iluzia in dragoste:



"UTOPIA



Idealul imaginatiei care defineste potrivit lui Kant ,ferirea in plan individual ,i se poate stabili drept corespodenta in plan colectiv ,utopia.



Saint -Just scria ,in momentul revolutiei franceze(mda ,acum s-a mai "invechit",am cunoscut si europeni fericiti realmente,nota mea Guru)



Crestinismul o condamnase de fapt ,considerand mantuirea sufletului ca fiind singurul scop al unui crestin(asta la suprafata,in secret toti crestinii ,doreau cu ardoare sa fie si ei ,barem odata, fericiti,nota mea-Guru)



De aceea opunandu-se crestinismului,Saint -Just pare sa refaca prin aceasta afirmatie legatura cu gandirea antica pagana.el se diferentiaza insa de acesta considerand fericirea un DREPT(subliniera mea,acesta este motivul pentru care am inclus citatul ,destul de anost altfel,dreptul la fericire este esential sa fie asigurat tuturor cetatenilor).



Daca ar fi vorba de faptul ca toti oamenii trebuie sa fie eliberati de nevoie ,astfel incat fiecare sa-si poata cauta propria fericire ,atunci avem de-a face cu o exigenta a justitiei,pe care statul trebuie sa o satisfaca(ti-ai gasit,in Romania ,statul nu lucreaza decat pentru fericirea "statului"-nota mea-Guru)



Ceea ce inseamna ca exista o masura comuna a nevoilor ,ca acestea nu sunt doar relative la fiecare individ,nici macar la o clasa sociala;acestor nevoi comune le corespund,ceea ce filosoful John Rawls numeste.



Dimpotriva daca ar trebui sa incredintam statului sarcina feririi fiecaruia ,printr-o definitie a fericirii comune,am putea avea de-a face cu o utopie ,mai mult cu o utopie periculoasa prin aceea ca ea ar nesocoti libertatea si singularitatea fiecarui fiinte.(Daca ar pleca de la bunurile sociale de baza,cum zicea ,John de mai sus,nu ar fi prea rau insa am mai auzit asta "undeva "si cum a ajuns, ideea de condamnat,nota mea-Guru)



in sfarsit daca aspiratia la ferire este legitima ne-am putea intreba daca in formele ei exacerbate cum ar fi de exemplu acest slogan al epocii noastre:,ea sa nu confunde fericirea cu placerea.A fi fericit este de fapt o stare sau rezultatul unei activitati?" 








Ce spuneti de fericirea de a avea mai multe placeri?Vi se pare o definitie buna?Poate da,poate nu,totusi de ce sa ii condamnam pe cei care o practica daca nu deranjeaza sau incurca pe ceilalti?Ne incapatanam sa vedem in fericire binele facut altora cand de fapt asta este un deziderat niciodata atins si intotdeauna uitat.
Unii oameni,sunt incredintati ca nu poti sa "faci bine",daca nu-i asa, nu esti barem,cat de cat , ABSTINENT.




Adica ,chipurile,nu poti dispune de intreaga curatenie morala ,este greu sa practici binele crestinesc,sa ajuti pe altii, dupa posibilitatile tale, daca nu te infranezi,de la placerile lumesti !



Este fals si periculos intrucat conditioneaza "binele"facut altora de abtinerile omului.










Voi reveni la "variantele "de fericire,aici ne-am propus doar sa ne initiem in problematica fericirii umane.








Continuam cu finalul conceptului de fericire din dictionarul de filosofie:



"Fara a o transforma intr-un aspect indiscernabil al imaginarului individual sau colectiv,sau un simplu mit,se impune sarcina de a regandi fericirea(chiar asta facem,"regandim" FERICIREA-nota mea-Guru).



Contrar a ceea ce sugereaza etimologia ,fericirea nu este nici o datorie nici un dat.



Ea nu este nici scopul suprem pe care umanitatea ,poate si trebuie sa si-l propuna.



Alte valori precum dreptatea sau libertatea, au o demnitate mai mare.



Trebuie atunci sa renuntam la fericire?(poate ,voi aveti mai multa "putere" sa renuntati,sunteti invitatii mei,sic.n.m.-Guru)



Fara indoiala,daca ea nu este altceva decat visul trezit de pasivitate si de neputinta.(Ce va spuneam?Invitatia la pasivitate, ascunde ,ceva murdar,n.m.-Guru)



Daca insa fericirea consta insa in activitate si in exercitarea functiei care nu este proprie daca EA NU SPORESTE PUTEREA ,atunci ,dupa cum Spinoza o afirma ,nu exista fericire,mai mare,decat a intelege si a gandi"



Tulai Doamne,pai ce scopul fericirii este sa sporeasca puterea?Fericirea are un scop mai aproape de camasa,fericirea insasi.Iar activitatea in folosul fericirii este o activitate cu puteri uriase.O activitate placuta!Placere pura ,nu altceva,adica binele absolut(joke)...



A intelege si a gandi?Daca gandesti ,prea mult ,cand sa mai fi fericit?



Imi dezvaluie un amic"Imi muscam buzele de durere.Si ma durea tot timpul.N-am avut timp sa ma bucur ,tot ma gandeam si tot calculam cum sa o "lungesc".Abia am dezverginat-o ca am si pierdut-o!Dupa o noapte de dragoste plina de pasiune imi da papucii ca si cum ,n-ar fi existat ,nici un gram de intimitate intre noi .Imi tranteste usa in nas fara un motiv real,fara o minima contrazicere sau cearta!La insistentele mele isi schimba numarul de telefon si la prieteni le spune ca ne-am despartit irevocabil si definitiv.Auzi ce ratare:I-am tinut o predica de trei ore despre avantajele relatiilor stabile si asa ne-am lipit.



Drept urmare ea se culca cu mine ,pentru a scapa de virginitate ,apoi imi spune "PA ILIE"



Si ultima ei fraza,o alta lovitura de bici:"Ce relatie stabila vrei?Tu cu mine?Cand iesim in oras,tot eu sa platesc consumatia?Eu sa te invit ,tot eu sa achit? Asta este patul meu!Al tau unde-i?Si-ti doresti fidelitate iar eu vreau varietate !Ai deschis lista si vrei sa o si inchizi?Ce mai stai?Astepti sa-ti ofer la plecare flori?"Mda ,el a gandit prea mult si chiar a inteles...
Finalul definitiei filosofice a  conceptului FERIRICIRE,ne ofera  asa zisele 'texte cheie"adica sursele relevante,:
Texte cheie:

Aristotel Etica Nicomahica,cartea a IX-a,Epicur,Scrisoare catre Meneceu,seneca,Spinoza" etc,si tot tacamul...
Meritul; definitiei este problematica ridicata in definirea si intelegerea conceptului de fericire iar la lipsuri ocolirea realitatii fericirii individuale.






va urma
Guru